CRONICA BANATULUI (fragment)


TEXT ADAPTAT  LIMBAJULUI ACTUAL
Fragment
Cei care scăpaseră fugiseră prin păduri sus in munţi  doar cu hainele de pe ei fără vite mici sau mari. Apoi căpătaseră mila împărătească. Oamenii din Ogragenia, Ruşava(Orşova)Toplet , Pecinişca, Iablaniţa au stat refugiaţi doi ani pe la alţii prin Almăj pentru a  se hrăni si a se îmbrăca. Apoi s-au adunat prin poieni pustii şi au mâncat mere pădureţe de foame dar când murea  vreunul n-aveau sape sa-l îngroape, au încetat pomenile, nunţile şi botezurile,n-aveau nici seminţe, nici boi  dar erau mulţi lupi. În timpul acesta locurile satelor goale s-au împădurit atât de mult că oamenii întorşi din Almăj n-au mai cunoscut locul casei lor. N-au mai fost pisici câini, ouă de găină, porci sau viţei ci doar lupi ce se auzeau în locul cântatului cocoşilor. Se pierdeau  boii şi caii dar şi copii de 5-6 ani.
La Jupalnic căpitanul Mezici  primise o scrisoare în mână. Lângă el un trâmbiţaş şi un căpitan de cavalerie imperial. Călăreau în jos pe lângă lăzăret (mică pădurice la Jupalnic) până când au trecut Cerna. Turcii de la Fântâna Zadrii la Tiscut  şi pe Dunăre au tras cu puşti şi tunuri spre ei şi s-au dat înapoi. Noi în Alion (aripa stângă) ne miram ce poate fi.  Căpitanul Mezici a cerut o faţă de masă albă şi a prins-o într-un băţ şi a zis ”Pace, mir” şi a plecat înainte spre turci care văzând steagul alb îl aşteptară. Mai întâi au venit doi turci şi s-au uitat la scrisoare apoi mai mulţi şi i-au petrecut până la casa lui Ismail Boşneag, trâmbiţaşul tremura de frică .Apoi  au mai venit şi alţi turci din cetate, au citit scrisoarea şi ei, au descălecat şi au intrat înăuntru.
       În timpul acesta Vartensleben a pus constructori să repare podul Cernii să poate trece cu artileria grea până la Alion.  Căpitanul Mezici a adus răspuns bun de la Paşa din Ostrov iar Vartensleben şi-a aşezat armata , între timp au ajuns şi maiorii Ioan Branovaţchi şi Adam Maovăţ cu cele două companii. După ei turcii, regimentele Ioan Palfi şi Taici Banatici şi paşa Belgradului  s-au retras împreuna cu cadânele, slugile, copiii şi tot ce mai avuseseră pe lângă Dunăre spre insula şi cetatea Ada-Kaleh: unii calare iar alţii mai săraci mergeau pe jos.  
     Marele general Laudon şi marele şi întâiul prinţ  Franţ, mai mulţi prinţi şi un comandant turc controlor fiscal(perceptor) cu un comisar veneau într-o caleaşcă frumoasă cu vizitiu trasă de 6 cai şi  cu 8 husari înainte şi 6 cai în spate iar la sosirea lor tunurile au tras trei salve cu toate canoanele. Laudon a  dat ordin bucătarului său să nu pregătească un meniu cu carne de porc dar întâmplător în noaptea acea ispravnicul Ştiucă mi-a trimis mie de la Cerneţ, un porc tăiat şi  frumos curățit care spre dimineață  l-au adus la Alion  chiar prin dreptul bucătăriei aşa că l-au mâncat pe tot şi au lăudat  bucatele apoi l-au condus pe paşa  până jos . Mi-au promis alt porc dar nu mi-au mai dat.

Textul  original,  fragment

 CRONICA BANATULUI
 De Nicolae Stoica de Haţeg
Oamenii nu numai ce ce fusese prinşi şi scăpară ce şi cei ce fugise prin păduri în sus şi căpătasă milă împărătească , carii turcilor nunumai vitele mari ,mărunte ce şi ţoalele din spate le lăsasă mai vârtos satele la Ogragenia pi la Rusava, Topleţ, Pecenişca, Mehadia , Iablaniţa Petnic...în Halmăj în cvartire doi ani fiind altora  de să hrănea şi să îmbrăca. Apoi adunându-să prin pustiitele sălişti foametea, cu poame ce rămâsese şi cu pădureţe se hrănea. De să întâmpla vreun mort n-avea sape de a-l îngropa. Pomeăne , pranznice şi nunţile de tot încetaseră. Sape săcuri făcea, ceva cucuruzi, puţin, cu sape punea mulţi sămânţuri n-avea, boi de-a ara nu era. Rău.......Însă lupi mulţi îi mânca...Că satele făr de vite, dudău păduri, cât casele nu se vedeau. Nu e câne, nu e mâtă, nu e porc, nu e vacă, nu e viţel. Feciori mari ce fugise din Halmăj ,venisă, locu satului  au  a căşii nu au cunoscut, oouă de găină n-au mai văzut. În loc să auzi cocoşi cântând auzia lupii urlând. Şi nu numai  că pre copii de 5-6 ani de la un bordei pân la altul prin dudău mare pădure mumâniile îi perdea, ce şi bou şi cal nu se vedea. (pag 292).........................................................................................
În Jupanecu Nov capitanu Mezici, priimind scrisoarea in mănă, cu ritmaisteru şi cu trâmbiceăriu călăreşte, pingă lăzăret în jos, la Cerna a treăce plecară. Turcii de la Fântâna Zadrii la Spânzurători de la Tiscut cu puşti da. Alţii di pe Dunăre din şăici ,caiche cu tunuri foc în ei vărsa. Ei deăteră îndărăt. Noi în Alion, aripa stângă sus, ne miram ce poate fi. Ci el ceru un masai alb , pe carele îl legă într-o nuia. Iară înnainte cătră turci plecă. Aşa turcii văzându-l că-s numai trei inşi cu steagu alb îi aşteptară.. Şi el striga: ”Pace,mir” să deă în ei, că ei au carte cătră paşa. Viind doi turci cartea i-au luat-o, au căutat-o mai mulţi. El iară au luat-o şi aşa cu turcii petrecuţi până în bruc-amt, la casa lui Ismail Boşneac au dus-o trâmbiceriu trâmbiţând sau trămurând. Iată din cetate alţi turci mari de la paşa preste Dunăre încoacea veniră. Luând cartea de la ei zicându-le să descalece înlontru au dus-o. Într-acestea Vartensleben puind zimermani podu Cerni dregăluindu-l , oastea artileria cătră noi în dealu Alionului o trecu.
Căpitanu Mezici cu cei doi aducând răspuns în scris de la Pasa din Ostrov, Vartensleben cu tot corul său în Alion să sui, patru baterii rândui, lagheru şi haupt-cvatiru aşeză. Şi iată maioru nostru Adam Maovăţ cu două companii şi noul maior Ioan Branovaţchi cu fraichioru din clisură  în Ruşava veche ajunsără. După ei mari ceamuri turceşti, caiche,şaiche, luntri ,oraniţe cu pondoneări, ceaicaşi împărăteşti şi regimente Ioan Palfi,Taici-Banatici, la Ruşava stătură.
Turcii beligrădenii cu paşa Beligradului, cu cadâne,muieri,pruncii lor, slugi, slujnece ce aveau ceamurile sale îndată în jos pe Dunăre pingă cetatea Ostrovu trecură . Iară cei săraci pedestri de zisele companii preste podu Cernii către cetate şi în jos trecură.
Într-acestea iată marele gheneral Laudon în Alion apoi prinţu  erţ-herţogu Franţ, gheneralu graf Clerfe, cu mulţime de ghenerali  prinţi-firşti, apoi şi un turc mare domn adică tefterdar  cu alt comisariu în hinteu frumos cu 6 cai 8 husari nainte-i 6 în urmă în Alion la Loudon venind la Loudon au prânzit. Lui Loudon cele trei salve  cu toate canoanele tunuiră. Loudon poruncisă bucătarului său ca la masă cărnuri de porc a nu da. Însă pre întâmpinare ci trimiţându-mi mie ispravnicu Stiucă un porc curăţit frumos noaptea din Cerneţi în Alion trecând pingă cortu mieu noaptea zioa s-au făcut, în cuhna la bucătaru lui Laudon l-au dat. Acela s-au bucurat bune bucate la masa au dat şi după paşa în jos s-au dus.Si mie cartea de porc me-au adus, altu me-au făgăduit ,ci n-au venit”pag 277

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu